lacrimi

Întindeți pânzele, baieți… (…) Urcați în vârfuri de catarg Și puneți steagul de plecare. De unde sunt și cine sunt Voiesc să uit pe vecinicie… Ah! de-ar sufla o vijelie În valuri s-aflu un mormant… De unde sunt și cine sunt Voiesc să uit pe vecinicie.

Deunăzi către ziuă visasem că murisem… Zăceam sub crini și roze, suflare nu aveam, Și muma, frați, prieteni, și toți pe câți iubisem, Cuprinși de-o jale-adâncă plângându-mă-i vedeam. (…) Ziarele, chiar ele! unindu-se, mă rog, Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog. Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și [...]

Am fost un cântec care trece Și sunt un cântec încetat. (…) Țărană — suntem toți țărână, E de prisos orice trufie… (…) Nici o pieire nu s-amână… Țărână, suntem toți țărână. (…)

(…) Dacă, însă, moartea crudă Ca să-mi iasă-n drum ar vrea, Facă-și pofta cât îi place… Voi muri în țara mea! (…)

Țărmurile sunt departe, marea urlă-nfuriată, Luntrea cade sfărâmată; Tânărul pescar ce are cap de înger, corp de-atlet, Înghițit se duce-ncet. (…)

De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier — nălucă.

Omenirea e ca moartă. Vii sunt numai flori și plante. Ea-și deschise neagra poartă Ce cladită-a fost de Dante. (…)