lacrimi

Cel puțin nu la stat. Că te supun la tot felul de umilințe și la tot felul de șpăgi. Unii doctori îți vorbesc murdar, cu un limbaj bogat în obscenități, asa cum s-a moștenit din anii ‘80, iar alții, chiar dacă nu apelează la cuvinte urâte, sunt totuși insolenți, aroganți și toți, aproape fără diferență, [...]

Că acolo avem toate șansele să murim. Deși tot omul ajunge la medic, tocmai pentru că nu vrea să moară, „de ce ți-e frică nu scapi”, când vine vorba de contactul cu sistemul medical din România. Așa se face că mamei mele, așteptând la un medic, în picioare, că băncile sunt pentru cei sănătoși nu [...]

Stăteam aseară de vorbă, despre „cazul Giulești”, cu o prietenă care are un copil încă mic, chiar dacă nu mai este bebeluș. În orice caz, este mamă, iar tragedia de la Maternitatea Giulești a impresionat-o mult, a șocat-o chiar, așa cum i-a impresionat, cred, pe mulți români, în general și pe părinți, în special. Nu [...]

6 august 1945. 8.00 dimineața – o oră la care oamenii și-au început ziua sau se pregătesc să și-o înceapă. Unii poate încă mai dorm, dar, fie că sunt treji, fie că încearcă să se mai bucure de somn, locuitorii orașului nipon nu pot anticipa tragedia care va urma. Dimineața de august nu prevestește nimic [...]

„Fie-i țărâna ușoară!”, se spune în popor, de parcă mortul ar mai simți… Dacă ar mai conta ceva, pe lumea aceasta, atunci acel ceva cred că este memoria decedatului, imaginea post-mortem. Nu că aceasta l-ar mai afecta cumva, nu pe el, dar spune ceva despre om în general, și despre ce lasă în urmă, în [...]

Mulți copii și-au petrecut copilăria timpurie la bunici și mai toate vacanțele la țară, cu ei. Și eu am fost unul dintre acei copii, pentru că părinții mei erau destul de ocupați și, nu doar atât: erau suficient de reci și de severi, încât să mă facă să îmi doresc și să iubesc mai mult [...]

Acum câțiva ani, unul dintre vecinii părinților mei a murit. Toți murim, dar contează, cred, și când și cum și cam ce legătură are trecerea aceasta asta cu semenii noștri. Vecinul acesta, pe care l-am pomenit, nu spre veșnică pomenire, dar măcar l-am amintit, a divorțat de nevasta lui pe la mijlocul vieții, din motive [...]

Acum, când toată lumea pleacă la mare (sau, cel puțin, eu am această impresie), mi-am adus aminte de un băiat care, în urmă cu 15 ani, a plecat și el la mare, cu prieteni și colegi de școală. Era un tip foarte vesel, chiar unul care cam „sărea calul” cu veselia, gata să “ia în [...]

Era un om mic de statură, plinuț și cu chelie, un om destul de urât și, pe deasupra, cu o vorbire peltică. Făcea uneori gafe, care pe noi, tineri adolescenți, ne amuzau, dar nu era penibil și nici nu își uzurpa autoritatea în fața noastră prin aceste greșeli. Mi-a fost profesor în liceu și l-am [...]

Nu am înțeles niciodată ușurința cu care unele femei vorbesc  despre întreruperi de sarcină, cu o conștiință care în loc să pară, să fie grea efectiv din pricina acelor fapte, se dovedește a fi inexplicabil de ușoară.  Și nu doar atât: doamnele acelea pomenesc isprăvile lor cu aroganță, considerând că acestea sunt dovezi de responsabilitate [...]